așa cum probabil se știe acum, mi-a plăcut cartea lui Scott Aaronson, Why Every Philosopher should interest about Computational Complexity Theory, Dacă aș avea bagheta magică, ar exista și aceste două: - De ce fiecare filosof ar trebui să țină cont de Teoria Tipurilor de Omotopie - De ce fiecare filosof ar trebui să țină cont de fascicule și optica categorică

ar fi perfecte dacă ar fi scrise similar cu cele ale lui Scott – ceva cu un interes larg, fără să fie împovărat de mașinării, ci mai mult de concepte, și de cum sunt utile pentru a reflecta asupra întrebărilor sau intereselor existente pe care alte domenii le-ar putea avea

sheaves ca formalizare a "contextului" / naturii distribuite contextual a informației, și lentile (în sens de optică categorică) ca "agenți și cablajul lor" ar face cel mai probabil ca unii tineri cercetători ML să aibă momente uriașe de Eureka care să ducă la cercetări interesante, dar din păcate nu există un populist care să aibă umerii suficient de lați să scrie acea capodoperă, cred eu.

Încercările actuale sunt prea formale și prea împovărate de mecanisme